Pijamalele mele

     ...Ora 00:15, mama intră în cameră și mă dojenește că e prea târziu, că mâine trebuie să mă trezesc devreme pentru a rezolva ce mi-am propus: “Schimbă-te în pijamale și pune-te în pat!” Caut repede o scuză, ca de copil, căci știu că tare îi mai place să ne vadă încă copii chiar și la vârsta asta: “Pijamale zici? Ce pijamale?”, și încep să râd realizând că chiar îmi lipseau cu desăvârșire niște pijamale…

     Scuză puerilă sau nu, uite asa, am ajuns la concluzia că în 23 de ani am avut maxim 2 perechi de pijamale de când pot vorbi despre memoria mea vizuală, că presupun că bebeluș fiind aveam pijamale. SAU...?  Atunci pe loc am conștientizat că defapt pentru mine pijamalele erau: un tricou rămas mic, sau pe care decideam că nu îl mai port, o pereche de iegări sau orice alte haine devenite prea lălâi pentru a mai fi purtate și tare bine mă simțeam așa în hainele mele de somn... până acum!

      După discuția respectivă și râsetele venite la pachet primesc bineînțeles și niște pijamale…roz, în dungi, ce-i drept puțin mai mari decât mi-ar fi mie bune, dar mă bucur, le îmbrac rapid și profit de un nou stadiu al somnului îmbrăcată în uniforma ce se cuvine pentru această activitate. 

     Bucuria de a avea pijamale ține chiar și a doua zi și mă schimb conștiincioasă înainte de culcare dar ce să vezi? În dimineața următoare celei de a treia seri de când am primit ceea ce am cerut, mă trezesc din nou într-un tricou larg primit de Bogdan și pe care eu mi l-am însușit cu atâta bucurie, și o pereche de pantaloni, care uneori sunt pantaloni de casa, și uneori devin pantaloni de dormit, după bunul plac… 

     Mi-e clar! Trebuie să mai lucrez la deprinderea de a-mi purta cu mândrie pijamalele prin călătoria în care mă va duce somnul…și când zic asta, vorbesc serios, pentru că și acum, după 3 săptămâni de la acea întâmplare, plecată de acasa fiind, mă trezesc că nu mi-am pus pijamale în bagaj.

     Știu că pe lângă șosetele cumpărate de mama și tata, sau papucii de casă pufoși, pijamalele au devenit un cadou deja plictisitor pentru unii atunci când vine Crăciunul, dar eu una am fost scutită de această bucurie a vieții. Așadar dacă vreți să mă faceți să zâmbesc, oferiți-mi pijamale!

P.S Le accept și în avans, acum de Iepuraș J