Cei 3 muschetari

     Mi-am propus să scriu următoarele rânduri încă de luni- 8 aprilie, ca o recenzie a primului week-end aici, dar uite că activitatea zilnică nu mi-a permis asta și intru în al doilea week-end la Strasbourg, care sper să fie cel puțin la fel de jolie ca și cel de care am pomenit.

     Sâmbăta și duminica au fost mult așteptate după o săptămână în care m-am trezit zilnic la 7, și asta a fost cam chinuitor pentru mine în condițiile în care acasă, diminețile încep pentru mine abia la ora amiezii. Așadar am dormit sâmbătă muuult, până când pașii copiilor s-au auzit pe scări verificând din 5 în 5 minute daca Anghela (adică eu, într-o franco-română specifică vârstei de 5 ani) s-a trezit…

…Și într-un final s-a trezit, dar de leneșă ce a fost, a stat aproape  toata ziua în cameră, în fața laptopului și începusem deja să îmi plâng de milă că devine o zi banală. Dar nu a fost deloc așa!

Cum să nu fie un week-end frumos după ce am primit flori, mi s-a spus că sunt frumoasă și am mai avut parte și de lecții gratuite de franceză? Și toate astea au venit din partea celor 3 muschetari : Cornelia, Tanya și Nicolae.

     Florile m-au umplut de bucurie și pe Tanya au umplut-o de pupici din partea mea, căci tare fericită am fost când a urcat gâfâind până la mansardă să îmi aducă 3 floricele albe, culese din gradină. Florile abia daca mai respirau și ele, căci pumnul Tanyei le-a ținut strâns, ca nu cumva să se rătăcească vreuna până să ajunga la mine, dar au fost printre cele mai frumoase flori, care fac parte din categoria “just because is Saturday”. Am apreciat de mii de ori mai mult o floare dăruită într-o zi banală, doar așa pentru că merit, decât buchetele pompoase care reprezintă “biletul de intrare” la ocaziiile speciale. 

     Nicolae mi-a repetat două zile la rând “Andreea tu est belle” până când deja e devenit o obișnuință pentru mine și mi-am zis că defapt e o remarcă pe care o face tuturor fetelor care îi pășesc pragul casei, obișnuit fiind deja cu frumusețea surorilor sale mai mari. Că mi s-a zis că sunt frumoasă

m-a facut fericită într-adevar, dar și mai fericită m-am simtit luni dimineața când mi-am dat seama de sinceritatea lui, căci dacă nu i-a placut cum mi-a stat cu bucle, mi-a zis nonșalant: “Andreea tu sais? J’aime plus tes cheveux naturels” . Asadar, el chiar mă văzuse frumoasă din 5 in 5 minute ;))

      Nu mai prejos au fost lecțiile de franceză pe care mi le-a oferit Cornelia, care vorbește impecabil la cei 9 anișori ai ei. Pe lângă îmbogățirea vocabularului meu, am insistat în special pe pronunțarea acelui “r “ franțuzesc care mie îmi cam dă bătăi de cap și am cam fost sursă de chicoteli pentru ea, căci se amuza de accentul meu, dar râsul ei, mă făcea pe mine fericită, așa că a fost o situație WIN/WIN.

     Și iaca așa cu week-endul trecut, despre care am apucat să scriu doar week-endul acesta ;))

Sper ca cel care începe azi, să fie și el sursa unei postări, dar care să apară pe filele fericirii mele, mai devreme decât a aparut postarea care tocmai se incheie aici…