Am avut norocul
sa studiez 3 ani de zile la Cluj la o specializare infiintata abia in anul 2001,
asa ca am fost printre primele generatii de absolventi de Comunicare si
Relatii Publice, in cadrul Facultatii de Stiinte Politice Administrative si ale
Comunicarii la UBB.
Mi-am propus de
multa vreme sa scriu postarea asta pentru ca sunt atat de fericita sa descopar
abia ajunsa aici, ce alegere buna am facut atunci cu inscrierea la Cluj. Regret faptul ca in trecut nu am avut
mentalitatea si ambitia studentei de acum. Sper ca altii sa fie mai inteligenti decat
mine si sa profite de tot ceea ce le este pus la dispozitie de catre facultate :
biblioteci, conferinte, stagii de practica, seminarii si in special cursuri.
Recunosc
ca in Romania, studenta fiind, foarte des alegeam sa nu merg la cursuri, pe
principiul ca nu se tine cont de prezenta si mai ales pentru ca ora 8 dimineata
era dureroasa pentru mine. Asa ca alarma suna doar ca sa decid eu ca e timpul
sa schimb pozitia de dormit. Alegeam sa merg doar la seminarii si ma cam
multumeam cu suportul de curs oferit de profi, fapt cu care din nou nu ma
mandresc.
Ajunsa aici si
pentru ca am un minus fata de studentii francezi (ei vorbesc intr-o franceza
perfecta, eu in una stalcita si obosita), prima zi a anului universitar, s-a
incheiat pentru mine in biblioteca.
Greu mi-am gasit un loc unde sa pot sta sa
citesc si asta pentru ca tocmai din prima zi a anului universitar studentii se
apuca sa isi pregateasca cursurile. Cursurile, nu seminariile !
Exista profesori care ofera note de curs
insotite si de o bibliografie, dar exista profesori care ofera doar o bibliografie
a cursului si restul depinde de tine. Asa ca majoritatea studentilor se grabesc
din prima zi sa isi procure cartile respective. Bibliotecile sunt cam pline
majoritatea anului universitar pentru ca in Strasbourg, exista controale
periodice, notate cu punctaj care poate valora destul de mult la examenul
final.
Abia acum dupa o luna de cursuri,
in Strasbourg am inceput seminariile, travaux dirigés cum le numesc ei. Aici
gasesc un minus invatamantului din tara unde seminariile incep cam in acelasi
timp cu orele curs si nu se prea leaga unele cu altele. Dar la cat de des se
schimba conducerea Ministerului Educatiei in tara, am speranta ca va veni unul
care sa se ingrijeasca si de acest aspect.
Imi aduc aminte cu foarte mare drag de unele
seminarii si de unii profesori care veneau mereu pregatiti in fata studentilor
si in plus mai incercau si sa ne coopteze in proiectele lor, in care eu din
comoditate alegeam sa nu ma implic. Trist, stiu ! Deci nu faceti ca mine !
M-am hotarat sa
scriu azi, cam la 5 secunde dupa ce am vazut ca fosta mea facultate isi
inaugureaza o cafeterie. Cat de fain ! Cel mai mult imi place ca s-a
pastrat termenul de cafétéria pe care si francezii il au si care pentru
studentii de aici reprezinta si locul de intalnire la o cafea dar si spatiul de
lucru atunci cand bibliotecile sunt pline.
Inchei aici
postarea caci de la ora 13 trebuie sa fiu prezenta la cursuri, dar deseara voi
relua firul povestii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu