Ciudat cum el Doru’ nu ţine cont de timp.
Pentru el o lună poate fi egală cu un an, cu doi sau trei …căci îi este indiferent.
Apare chiar şi după o zi când tu defapt ţi-ai propus să rezişti cel puţin o lună fără să te năpădească amintirea celor dragi de acasă.
Şi atunci te apuci să recreezi în colţişorul tău străin, o parte din colţişorul de ACASĂ.
Dor cu dor, asamblezi piesele şi le aşezi într-un puzzle care pare a fi o soluţie perfectă de moment. Defilezi aşadar cu amintirea locurilor care te fac să te gândeşti la acasă.
Nici măcar nu te interesează aspectul estetic căci s-ar putea ca piesele să nu se îmbine perfect.
Tu stii doar că alea sunt locurile care te fac fericit şi de care îţi este DOR.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu