Studenta la Cluj vs. studenta la Strasbourg (2)

Ajunsa in Franta si deja familiarizata cu cladirea facultatii, mi-am zis din nou ca am fost norocoasa sa invat in Romania intr-o facultate la fel de bine dotata ca si cele din occident, caci asta a fost concluzia la care am ajuns. 

Tot atunci mi-am amintit cu zambetul pe buze de nemultumirile unui profesor de la Cluj, legate de lipsa sapunului si a hartiei igienice in toalete :)

Ei bine, acum ca am citit ca exista cafeterie la Facultatea de Stiinte Politice Administrative si ale Comunicarii, pot spune ca singura diferenta materiala intre cele doua facultati, ramane doar lipsa sapunului din toalete. Daca nu cumva si asta s-a schimbat intre timp, dar e un subiect tabu care nu cred ca va aparea niciodata pe o pagina de facebook si sa anunte ca de azi inainte studentii au sapun si hartie igienica la toalete ;))

Lasand gluma la o parte, lucrurile se schimba in bine in Romania si plecand din tara si uitandu-te inapoi, ai un sentiment de bine cand vezi ca pe ici colo sunt rotite care se misca. Iar rotitele la care ma refer eu nu sunt legate de deschiderea cafeteriei. Rotitele astea s-au miscat sub ochii mei fara ca eu sa imi dau seama, cand eram déjà studenta la Cluj. Neavand insa termen de comparatie atunci, am luat situatia ca atare nestiind macar sa ma bucur de ceea ce mi se ofera.

Intr-o conferinta TEDx din 2011 si pe care am gasit-o inregistrata pe youtube, Dragos Bucurenci vorbea despre « Alegerile care conteaza », spunand ca Romania nu e o tara perfecta dar ca nici noi nu suntem. Foarte adevarat !

Eu pot doar sa ma bucur ca in toata imperfectiunea asta sunt parti care par a se imbina bine si care dau roade. 

Studenta la Cluj vs. studenta la Strasbourg (1)

Am avut norocul sa studiez 3 ani de zile la Cluj la o specializare infiintata abia in anul 2001, asa ca am fost printre primele generatii de absolventi de Comunicare si Relatii Publice, in cadrul Facultatii de Stiinte Politice Administrative si ale Comunicarii la UBB.

Mi-am propus de multa vreme sa scriu postarea asta pentru ca sunt atat de fericita sa descopar abia ajunsa aici, ce alegere buna am facut atunci cu inscrierea la Cluj.  Regret faptul ca in trecut nu am avut mentalitatea si ambitia studentei de acum.  Sper ca altii sa fie mai inteligenti decat mine si sa profite de tot ceea ce le este pus la dispozitie de catre facultate : biblioteci, conferinte, stagii de practica, seminarii si in special cursuri. 

Recunosc ca in Romania, studenta fiind, foarte des alegeam sa nu merg la cursuri, pe principiul ca nu se tine cont de prezenta si mai ales pentru ca ora 8 dimineata era dureroasa pentru mine. Asa ca alarma suna doar ca sa decid eu ca e timpul sa schimb pozitia de dormit. Alegeam sa merg doar la seminarii si ma cam multumeam cu suportul de curs oferit de profi, fapt cu care din nou nu ma mandresc.

Ajunsa aici si pentru ca am un minus fata de studentii francezi (ei vorbesc intr-o franceza perfecta, eu in una stalcita si obosita), prima zi a anului universitar, s-a incheiat pentru mine in biblioteca. 

Greu mi-am gasit un loc unde sa pot sta sa citesc si asta pentru ca tocmai din prima zi a anului universitar studentii se apuca sa isi pregateasca cursurile. Cursurile, nu seminariile !

 Exista profesori care ofera note de curs insotite si de o bibliografie, dar exista profesori care ofera doar o bibliografie a cursului si restul depinde de tine. Asa ca majoritatea studentilor se grabesc din prima zi sa isi procure cartile respective. Bibliotecile sunt cam pline majoritatea anului universitar pentru ca in Strasbourg, exista controale periodice, notate cu punctaj care poate valora destul de mult la examenul final.  

Abia acum dupa o luna de cursuri, in Strasbourg am inceput seminariile, travaux dirigés cum le numesc ei. Aici gasesc un minus invatamantului din tara unde seminariile incep cam in acelasi timp cu orele curs si nu se prea leaga unele cu altele. Dar la cat de des se schimba conducerea Ministerului Educatiei in tara, am speranta ca va veni unul care sa se ingrijeasca si de acest aspect.

 Imi aduc aminte cu foarte mare drag de unele seminarii si de unii profesori care veneau mereu pregatiti in fata studentilor si in plus mai incercau si sa ne coopteze in proiectele lor, in care eu din comoditate alegeam sa nu ma implic. Trist, stiu ! Deci nu faceti ca mine !

M-am hotarat sa scriu azi, cam la 5 secunde dupa ce am vazut ca fosta mea facultate isi inaugureaza o cafeterie. Cat de fain ! Cel mai mult imi place ca s-a pastrat termenul de cafétéria pe care si francezii il au si care pentru studentii de aici reprezinta si locul de intalnire la o cafea dar si spatiul de lucru atunci cand bibliotecile sunt pline.

Inchei aici postarea caci de la ora 13 trebuie sa fiu prezenta la cursuri, dar deseara voi relua firul povestii…

Doru' is my new friend

Ciudat cum el Doru’ nu ţine cont de timp.
Pentru el o lună poate fi egală cu un an, cu doi sau trei …căci îi este indiferent.
Apare chiar şi după o zi când tu defapt ţi-ai propus să rezişti cel puţin o lună fără să te năpădească amintirea celor dragi de acasă.

Şi atunci te apuci să recreezi în colţişorul tău străin, o parte din colţişorul de ACASĂ.
Dor cu dor, asamblezi piesele şi le aşezi într-un puzzle care pare a fi o soluţie perfectă de moment. Defilezi aşadar cu amintirea locurilor care te fac să te gândeşti la acasă.
Nici măcar nu te interesează aspectul estetic căci s-ar putea ca piesele să nu se îmbine perfect.
Tu stii doar că alea sunt locurile care te fac fericit şi de care îţi este DOR.