Continuând
seria întrebărilor “de ce?” (şi ignorând căcofonia dintre titlu si primul
cuvânt) am ales să ofer şi câteva răspunsuri. Răspuns la întrebarea de ce Mereu fericit(ă)?
…Dacă memoria nu
îmi joacă feste, eram prin clasa a 5-a când am aflat că unul din prenumele mele
dar şi primul prenume al fratelui meu, au aceeaşi semnificaţie şi anume: “darul
lui Dumnezeu”. Mama mi-a spus asta cu
atâta încântare, şi cu un iz de legendă, încât în ziua respectivă, eram foarte
mândră de prenumele meu, ba chiar începusem să îmi doresc să fiu strigată pe
cel de-al doilea prenume, aşa încât toată lumea să ma întrebe de ce vreau asta?
Si eu să le pot răspunde: "pentru că sunt darul lui Dumnezeu!"
Primul prenume şi cel pe care îl utilizez zi de zi, îmi conferă
după etimologia sa, curaj şi bărbăţie, iar eu le includ în acelaşi “pachet”
primit de la Dumnezeu.
Mulţi ani la rând am fost tare mândră de prenumele meu cu
numărul 2, şi începusem să îl adaug şi pe acesta de acum, la prezentările care
se încheiau de fiecare dată cu multicunoscutul “încântat de cunoştinţă”. Muuult mai încântată am fost însă după câţiva
ani, când în timpul unei runde de Conquiztador,
am aflat că semnificaţia numelui meu (de familie), e “mereu fericit”! Ferice
de voi Onofreilor din lumea întreaga, căci stiu că sunteţi mulţi… ştiu chiar un
“Onofri” Italian, aşa că fericirea asta se pare că e răspândită J
Începusem aşadar să îmi analizez numele şi să acord
o atenţie mai mare acestuia, căci în fond el ne defineşte şi ne însoţeşte o
mare parte din viaţa noastră. Eu vorbesc de cazul meu, în calitate de fată,
care la un moment dat va renunţa la “mereu fericit”, pentru (sper eu ) un alt
nivel al fericirii care va veni odata cu
EL…
Aşa că, fără să stau prea mult pe gânduri, pagina mea a fost
botezată “Mereu fericit(ă)”, pentru că asta mă defineşte cel mai bine. “Port”
fericirea asta cu mine mereu: pe buletinul din portmoneu, la săruturile lui, la
fiecare mic-dejun pregătit cu dragoste de mama, la fiecare revedere pe care o
am cu Strasbourg, la fiecare primă întâlnire din an cu gustul castanelor
coapte, la fiecare gură din cafeaua
dimineţii şi lista poate continua, căci am parcurs un lung traseu însoţită de “fericirea”
mea.
Fără mai multă vorbărie, mă pot prezenta fără exagerare ca “Darul
mereu fericit, de la Dumnezeu”!
Sunt încântată de cunoştinţă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu