Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când folosesc serviciul
site-urilor de trimitere gratuită a mesajelor, mă simt ca şi cum aş transmite
un mesaj prin telegraf. Ei cum să faci în aşa fel încât să îi explici iubitului tău, că îţi pare rău că v-aţi certat,
că a fost un exces de zel, că stresul şi agitaţia de aici te fac să fii foarte
stresată şi stresantă la rândul tău, că atenţia care ţi se acordă ar trebui să aibă o cantitate dublă, pe măsura distanţei care vă desparte, şi aşa mai departe, în doar 140 de caractere? Cum? Mai ales că în discuţie intră şi oaspeţii
nedoriţi “nervii” care mă instigă la a
scrie mai mult şi mai mult. Dacă nu sunt nervii, intervine el “Doru’ “, care de
dragul amorului, ma duce pe culmi nebănuite ale creaţiei, în compunerea
mesajului de noapte bună, care ajunge să fie în câteva secunde o declaraţie de
dragoste.
După cele câteva secunde foarte uşoare pentru mine, intervin cele mai
chinuitoare minute: selectează tu aşa frumos tot ce e în plus şi înlocuieste cu
cuvinte mai simple, aşa încât să se încadreze toată “capodopera ta mesagistică” în nu mai mult de 140 de litere. Ia de aici, pune dincolo, mai taie de aici, înlocuieşte…şterge că nu sună bine, caută un sinonim din 5 caractere că atâtea ţi-au mai rămas ( deja ajungi să faci şi un soi de “cuvinte încrucişate”) şi
iată că ai reuşit în final să scri aproximativ ce ai vrut, în numărul de
caractere impuse, dar parcă nu mai are aceeaşi încărcătură emoţională…N-ai ce
să faci, dai send şi te consolezi cu ideea că destinatarul oricum nu a văzut
forma iniţială şi neavând termen de comparaţie, ar putea să îl considere totuşi
un mesaj plin de emoţie…
Ei bine, ăsta e un defect de-al meu: scriu mult atunci când
nu e cazul şi dezvolt subiecte colaterale fără de care, în fond ideea ar fi
foarte uşor de înţeles. Şi atunci mi-am zis: keep it short and simple! Îmi repet asta în gând de fiecare dată când încep să compun un mesaj pe
internet şi se pare că îmi ţin mintea în frâu aşa şi reuşesc să fiu scurtă si
la obiect (relativ). Cu toate astea, cred că dacă aveam nenorocul să trebuiască să utilizez telegraful ca mijloc de transmitere a unei informaţii, aş fi plătit
pentru foarte multe cuvinte. Ei, cel puţin aşa le mai adăugam ceva valoare pe
lângă cea sentimentală, sau cel puţin cu asta mă consolam după ce îmi priveam
portmoneul.
Cu toate astea, ţin să le mulţumesc celor care au gândit
aceste site-uri pentru aceia dintre noi care fie din comoditate, fie că sunt
studenţi, îşi mai lasă cartelele neîncărcate şi apelează cu încredere la cele
140 de caractere gratuite. Din seria
lucrurilor care îmi dau un strop de fericire fac parte aşadar şi aceste
site-uri pe care le folosesc cu incredereJ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu