Fost-am la piata in Kaunas

Dupa o luna petrecuta in Kaunas si vizitat cele mai importante puncte de atractie de pe harta turistica, am ajuns acum la alt nivel: sa imi doresc sa cunosc mai mult orasul prin oamenii sai.
Si unde sa faci asta daca nu in piata? :)


Le-am zis colegilor mei de birou ca sambata asta o sa merg la piata sa cumpar niste legume din-alea adevarate. Din start m-au avertizat: "ooo dar o sa fie greu! ca nu stie nimeni engleza".

Nu m-am speriat deloc ptr ca in 3 ani de studentie la Comunicare si PR am invatat ca partea verbala e doar o mica parte din tot ceea ce inseamna comunicare, iar pana sa ajung in piata lucram in mintea mea la limbajul semnelor ca sa fiu pregatita ptr cand ajung in fata localinicilor si le cer ceva ;))

Si-am ajuns!

M-am oprit prima data la o taraba cu rosii ptr ca la vederea lor automat am vazut si niste branza buna langa ele, paine de casa si e gata cina.

Am salutat frumos cu "labas dina" (buna ziua), arat spre rosii, arat un deget si tanti a inteles ca vreau un kilogram. Bine pana aici. Dar apoi vreau sa ii spun ca nu vreau plasa ei de plastic ptr ca am eu una deja. No! Nu intelege, imi zice ceva, eu arat spre plasa ei si zambind ii fac semn ca nu, dar tot nu intelege.

In acel moment un trecator se opreste 3 secunde langa noi, ii spune ceva doamnei, aceasta zambeste, ia plasa mea si imi aseaza frumos rosiile. :D Pfiu! Totul bine de acum. Aciu! (multumesc).

Imi continui drumul prin piata si ma opresc la flori. Stiam din start ca engleza nu ma va ajuta nici aici, dar mi-am incercat norocul. Intreb pretul, bineinteles ca nu m-a inteles tanti, dar la fel ca si in cazul cu rosiile, o tipa draguta se opreste langa noi si ne devine mediator.

O alta provocare vine dupa plecarea tipei: tanti florareasa vrea sa imi impacheteze florile insa o rog sa nu o faca. Aceeasi privire nedumerita o vad la ea iar in alte 2 secunde, un al treilea trecator mi-a sarit in ajutor. Aciu inca o data :)

Painea de casa am cumparat-o de la o batranica cu care m-am inteles de minune. Am salutat, am aratat spre paine, am facut semn cat de mare sa fie bucata de paine pe care o doresc si am zis aciu la final :D

Omuletii astia din Kaunas nu fac decat sa imi reconfirme ceea ce am invatat inca din primele zile de cand am ajuns aici: sunt foarte atenti la cei din jur si iti ofera ajutorul chiar daca unii fac eforturi mari sa discute in engleza.

Aciu!