Fost-am la piata in Kaunas

Dupa o luna petrecuta in Kaunas si vizitat cele mai importante puncte de atractie de pe harta turistica, am ajuns acum la alt nivel: sa imi doresc sa cunosc mai mult orasul prin oamenii sai.
Si unde sa faci asta daca nu in piata? :)


Le-am zis colegilor mei de birou ca sambata asta o sa merg la piata sa cumpar niste legume din-alea adevarate. Din start m-au avertizat: "ooo dar o sa fie greu! ca nu stie nimeni engleza".

Nu m-am speriat deloc ptr ca in 3 ani de studentie la Comunicare si PR am invatat ca partea verbala e doar o mica parte din tot ceea ce inseamna comunicare, iar pana sa ajung in piata lucram in mintea mea la limbajul semnelor ca sa fiu pregatita ptr cand ajung in fata localinicilor si le cer ceva ;))

Si-am ajuns!

M-am oprit prima data la o taraba cu rosii ptr ca la vederea lor automat am vazut si niste branza buna langa ele, paine de casa si e gata cina.

Am salutat frumos cu "labas dina" (buna ziua), arat spre rosii, arat un deget si tanti a inteles ca vreau un kilogram. Bine pana aici. Dar apoi vreau sa ii spun ca nu vreau plasa ei de plastic ptr ca am eu una deja. No! Nu intelege, imi zice ceva, eu arat spre plasa ei si zambind ii fac semn ca nu, dar tot nu intelege.

In acel moment un trecator se opreste 3 secunde langa noi, ii spune ceva doamnei, aceasta zambeste, ia plasa mea si imi aseaza frumos rosiile. :D Pfiu! Totul bine de acum. Aciu! (multumesc).

Imi continui drumul prin piata si ma opresc la flori. Stiam din start ca engleza nu ma va ajuta nici aici, dar mi-am incercat norocul. Intreb pretul, bineinteles ca nu m-a inteles tanti, dar la fel ca si in cazul cu rosiile, o tipa draguta se opreste langa noi si ne devine mediator.

O alta provocare vine dupa plecarea tipei: tanti florareasa vrea sa imi impacheteze florile insa o rog sa nu o faca. Aceeasi privire nedumerita o vad la ea iar in alte 2 secunde, un al treilea trecator mi-a sarit in ajutor. Aciu inca o data :)

Painea de casa am cumparat-o de la o batranica cu care m-am inteles de minune. Am salutat, am aratat spre paine, am facut semn cat de mare sa fie bucata de paine pe care o doresc si am zis aciu la final :D

Omuletii astia din Kaunas nu fac decat sa imi reconfirme ceea ce am invatat inca din primele zile de cand am ajuns aici: sunt foarte atenti la cei din jur si iti ofera ajutorul chiar daca unii fac eforturi mari sa discute in engleza.

Aciu!

My super mom

Sunt sigura ca pentru fiecare copil mama lui e cea mai buna si este supereroul lui. Iar daca nu stiti asta încă, incercati sa derulati inapoi pana la anii copilariei voastre iar apoi astept sa defilam fiecare cu cate o descriere magica pentru mama lui minunata.

Nu vreau ca acestea sa fie cateva randuri siropoase despre sacrificiile facute de mama pentru mine si Bogdan caci as "chisa" ochii cum imi spune tata si nu vreau asta :))

In schimb, azi vreau sa ma mandresc cu ea si cu faptul ca e super smart. Da! Asta e una din superputerile ei: este super smart. O sa va explic mai jos de ce zic asta...

Am pornit ieri cu o colega lituanianca si cu una nemtoaica sa exploram Lituania la un alt nivel caci deja de aproape o luna in Kaunas ar fi pacat sa ramanem la stadiul de plimbareti prin centrul vechi, Kaunas Castle, Vilnius si alte locatii destul de accesibile.

Si uite asa ne alegem ca si loc de vizita ptr o zi de sambata, un loc inclus in patrimoniul UNESCO, unic in lume si care nu e foarte popular ptr turistul iubitor de city break-uri: Dealul Crucilor sau Kryziu kalnas cum se spune aici.

Ma bucur de loc, ma pozez, pozez crucile, caut pe google sa primesc informatii sa vad cum a aparut locul acesta si ajung in final acasa, nerabdatoare sa le povestesc părinților mei pe unde am mai ajuns in Lituania. Dar ptr ca nuntile sunt deja in toi in perioada asta a anului iar ei erau la un eveniment de genul, nu reusesc decat sa le trimit o poza si nu le zic nimic. Astept sa le starnesc interesul ptr ca apoi sa le dau detalii.

Ce face mama cand vede poza? Se activeaza, mai ceva ca wikipedia si incepe ea sa imi zica despre Dealul Crucilor si toata povestea in scris pe messenger :))) Ia de-aici Andreea, smart ass!

Azi, 2 iunie mi-am inceput ziua de duminica cu ritualul de week-end: cafea in pat, mic dejun preparat si savurat in tihna dupa care dau play la miniseria Cernobil. Apropo! Mare parte din film a fost filmat in Lituania. Iar Kaunas este unul din orasele in care au fost filmate cateva secvente :D

Ajung la episodul 3 si imi zic ca nu se poate sa nu i-l recomand si mamei ptr ca stiam sigur ca va aprecia serialul.

Initiez un videocall cu mama și tata, deschid conversatia cu intrebari de genul: "ce faceti?" și răspund  cu "da bine uite si eu...." si continui  apoi cu un debit verbal de moldoveanca-asa vorbesc eu cand sunt super incantata  de ceva (ptr cei care nu ati cunoscut vreo moldoveanca, va zic eu ca vorbesc repede). Si le spun parintilor mei despre noul serial descoperit, despre cat de emotionant este, despre cat de actual este totusi subiectul si despre faptul ca e musai sa il vada.

Ii vad fata mamei, care m-a lasat sa imi fac numarul, ca apoi sa imi zica: "cel mai tare moment a fost cand unul din ministri a mers la mina de carbuni ca sa convinga minerii sa se alature actiunii de salvare". Stiti emoticonul ala cu ochii mari din lista de emojis? Noh ala eram eu doar ca mai aveam și gura cascata :))

Ea era deja mai suparata decat mine ca miniseria are doar 4 episoade lansate si ca nu se stie cand apare episodul 5 :)))

Mno dragilor,  mama mea e genul de persoana ptr care procesul de cunoastere nu ia pauza. Niciodata! 

Bunica mea imi povestea cum o certa pe mama care se apuca sa spele vasele iar deasupra chiuvetei ea isi punea cate o carte deschisa ca sa isi faca activitatea mai interesanta. 

Curgeau cuvintele, curgeau paginile dar curgea si apa si apoi venea si o bataie zdravana :)))

Asta e super mama mea! Care de la carti a trecut si la bloguri, la seriale dar si la site-uri de achizitionat electrocasnice si care sta ore intregi sa citeasca review-uri pana sa dea comanda la un aragaz :))

Daca o iubesc? Nu ii mai zic! Ptr ca si la asta mi-ar raspunde cu: stiu deja! :))

Despre "tihna". Caci ne lipseste!

Astazi se implinesc exact 13 zile de cand am ajuns in Kaunas (sunt in business travel) iar in momente precum acesta, imi dau seama cat de benefic si necesar imi este timpul petrecut cu mine :)

Ahhh, am recitit primele randuri ca sa ma verific daca am scris corect si imi dau seama ca suna ca si cum am devenit mare specialist in liniste interioara :)) Ca sa nu mai zic ca una din postarile mele recente de pe instagram a fost cu o o zicala Hindu: "Living with good intent attracts good karma" iar azi am avut prima lectie de Yoga ptr incepatori :))  Ptiu sa nu fiu de deochi! :))

Lasand gluma la o parte, chiar cred ca timpul pe care ni-l alocam noua este terapie pura.
Dar nu vorbesc despre timpul acela repezit de genul "hai sa fac repede un dus". Nu! Vorbesc despre "o sa fac o baie azi, cu muzica buna pe fundal!"
Vorbesc despre "azi imi voi gati", dupa care intregul proces de arta in bucatarie incepe: deschid Spotify, aleg dupa stare artistul care sa ma inspire, dau play, un pahar de vin auriu sta si el frumos langa mine si urmareste cum ingredientele incep sa danseze prin tigaie.
Vorbesc despre: azi voi avea o dimineata de week-end prelungita in asternuturile albe ale patului meu <3

Da! Sunt activitati simple, esentiale, dar pe care de cele mai ulte ori le fac in graba. Asta pentru ca ma preseaza o noua zi care se anunta ca vine prea repede si brusc 24 de ore devin prea putine ptr o singura zi cu atat de multe activitati de facut.
Asadar de azi am inca un cuvant pe lista cuvintelor preferate, care se va aseza frumos pe acelasi raft cu cuvantul DOR si anume: TIHNA.

Cred ca trebuie sa ne amintim mai des despre cum sa facem lucrurile in tihna. Sa fim intr-adevar acolo, fara sa ne zburde mintea la zeci de alte task-uri care ne asteapta. Sa ne dam timp, sa nu ne mai grabim mereu, caci viata aceasta nu e un cumul de To Do's si nici o intrecere despre cat de multe bifam.
Stiu ca e greu uneori, mai ales cand esti 50% moldoveanca si 50% ardeleanca :)) dar cred ca ne-ar ajuta sa fim mai des ardeleni.
De ce zic asta? Ptr ca articolul de mai jos m-a inspirat pe mine azi:
https://dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/da-i-pace-si-alte-vorbe-de-terapie-din-ardeal


Sa ne tihneasca tuturor duminica aceasta! <3