Când sa scrii despre ploaie, dacă nu acum? Când toată lumea așteaptă ca ea sa plece, eu ma bucur de ea cu fiecare por al meu care mai simte câte un strop pe fata :)
Mi-a plăcut mereu ploaia de vara. Ce-i drept, o iubeam mai mult atunci când eram “puradică” și dădeam întrecere cu copiii de la bloc prin ploaie. Pe locuri, fiți gata, start! Și alergam in jurul blocului ptr a vedea cine ajungea primul la start, care acum devenea punctul de finish.
Eu ajungeam mereu ultima căci nimic nu ma grăbea, dar ajungeam mereu cu zâmbetul pe buze in timp ce ceilalți copii gâfâiau de mama focului :)
Azi in cursa prin ploaie a intrat tatăl meu. Când afara ploua cu găleata și îți vine fiica de la munca fara umbrela ce faci? Ei bine, iei umbrela uriașă, care ne-a aparat de ploaie încă de când aveam eu vreo 8 ani și pe care mama a pus-o deoparte ca sa o arunce de vreo 5 ori iar tata a salvat-o de tot atâtea ori și pornești sa îți întâmpini fiica.
Mi-a lipsit o plimbare prin ploaie cu tatăl meu. Adăpostită fiind in scara unui bloc pana când a venit sa ma recupereze, la vederea lui am alergat zâmbind spre el pana când am ajuns sub uriașa umbrela iar tata m-a luat in brațe pentru a se asigura ca nu mi-e frig.
Și iaca am pornit la brațul lui reușind ca in cele 6 minute pana când am ajuns acasa sa ne povestim tot ce făcusem amândoi de ieri și pana azi, zâmbind și chicotind prin ploaie sub uriașa noastră umbrela roșie.
Luați o pauza si plimbați-va prin ploaie!
Zâmbiți in ploaie!
Iubiți ploaia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu