Ma pregatesc sa devin miliardar :)

Nu stiu cum va alegeti voi filmele pe care vreti sa le vedeti, dar eu am un proces mai aparte (cred) caci pana acum nu am mai auzit pe cineva care sa procedeze ca mine.
Dar daca nu sunt speciala si faceti si voi ca si mine, va rog sa ma anuntati :))

Unii pornesc de la o carte citita si ajung apoi la filmul cu subiectul cartii. Altii urmaresc topuri pe IMDB; altii isi aleg filmele dupa premii la competitii de film si asa mai departe.


Eu gravitez in jurul muzicii bune si imi cam aleg filmele dupa soundtrack.
Asa am pornit de la Comptine d'un autre Ete si am ajuns la filmul Amelie sau de la  Sufjan Stevens- Mystery of Love si am ajuns la Call me by your name. La fel s-a intamplat si cu Damien Rice- The blower's daughter care m-a dus la Closer si tot asa.


Prin 2009 Latika's Theme m-a dus la filmul Slumdog Millionaire si iaca asa procesul meu de cunoastere a fost revolutionat ;))


Urmarind filmul mi-am dat seama ca fiecare zi ne poate aduce informatii pretioase.
Din fiecare interactiune, de la fiecare om intalnit primesti informatii noi. Trebuie doar sa fim atenti la  ceea ce se intampla in jurul nostru: sa ne deschidem ochii, urechile si inima.


Asta am inceput inca de atunci sa fac si mai in gluma mai in serios, la informatii noi primite le spuneam oamenilor ca eu ma pregatesc sa devin miliardar ca in Slumdog Millionaire si ca ei au contribuit la un raspuns corect la o posbila intrebare ptr cand voi ajunge in emisiune :))


Si uite de atunci asa mi-am mai imbogatit cultura generala.
Daca nu stiati ce inseamna si din ce limba e "Hakuna Matata", va zic eu! E echivalentul in limba Swahili (vorbita in Kenya si Tanzania) a indemnului "Don't worry, be happy". Si nu, nu am aflat asta din desenele cu Timon si Pumba. Am aflat de curand la o discutie cu colegele ;))


Pentru ca una din variantele ajutatoare de la "Vrei sa fii miliardar" este "Intreaba un prieten", va rog sa nu ma lasati balta! Poate voi apela la voi, asadar, fiti atenti la ce se intampla in jurul vostru! :D


Hakuna Matata! :)

6 Octombrie

Copii fiind, eu și Bogdi, aveam parte in fiecare an de ziua noastră de o mica petrecere organizata cu cei mai buni colegi de școala pe care mama ne încuraja sa ii chemam la ziua noastră + prietenii de alergat din spatele blocului.
Erau pregătiri intense ptr aniversările noastre. De ziua mea eu eram răsfățata  iar Bogdan își rupea obrajii umflând baloane cu care sa umple camera in care mai târziu se mâncau sandvișurile cu margarina, salam și cașcaval răzuit deasupra :))
Aceeași camera era umplută de hlizelile a aproximativ 10 copii dintre care unul era mereu DJ -ul și care trebuia sa fie atent sa întoarcă pe partea cealaltă caseta, atunci când muzica se termina :)
Și uite așa ne organizam pe atunci aniversările și era simplu și frumos.

Anul acesta, când 27 de ani au venit in viața lui Bogdan, am primit și eu cadouri frumoase de la ziua de 6 oct. In primul rând, m-am bucurat de prezenta lui: de un Bogdan matur, căsătorit și cu o nepoțica  aflata in drum spre noi cei “mereu fericiti” :)
Dimineața zilei de 6 oct m-a prins puțin încercănata iar din graba de a ajunge spre casa părinților mei unde ma așteptau și Bogdi și Cris, am uitat o chestie.
Ma întorc alergând spre apartamentul colorat de la etajul 4 ptr a lua ce am uitat, cobor pana la etajul 2, nu mai știu dacă am încuiat usa... așadar ma întorc încă o data sa verific usa, pufaind de aceasta data.
De acum cobor liniștita căci usa era încuiată. La același etaj 2, au ajuns intre timp o familie cu 2 copilași de 5 și respectiv 7 ani (la o aproximare făcută de o Andreea care a făcut baby-sitting la un moment dat ;)).  Prima in sir era o fetița care părea ca  nici nu m-a văzut. Căuta cu nerăbdare din  privire ceva ce se afla undeva in spatele meu. În momentul in care vecinul meu  a deschis usa, fetița  nu a mai putut spune decât “Buniculeeee” iar niște  ochi mari de căprioară au început sa ii radieze întreaga fata și niște dințișori se vedeau deja in spatele unui zâmbet larg.
Am auzit apoi râsete și am văzut un bunic  fericit care își primea nepoții in vizita ❤️
Pur și simplu a trebuit sa uit, sa ma întorc acasa, sa verific usa, ca sa îmi primesc acest cadou.
Din acel moment ziua mi-a fost mai buna și a continuat astfel: cu momente ptr sufletul meu.

După micul dejun și o cafea buna, am decis sa mergem la o plimbare prin minunatul Biertan care era scăldat in soare ca un cadou ptr blondul meu preferat. Ne-am pozat, am ras, ne-am obosit de la plimbat și intr-un final am ajuns acasa. După câteva momente in care tehnologia mi i-a răpit, le-am propus sa readucem serile de jocuri in sufrageria noastră.

Așa ca iată-ne jucând remi, amintindu-ne de momente din copilăria noastră și cântând cântece din 1001 de nopți căci erau povesti pe care le ascultam cu Bogdi la casetofon in fiecare seara înainte de culcare.
Fericita de mine încheie aici și așteaptă “cadourile” de la zilele ce vor urma 😊

Singing in the rain

Când sa scrii despre ploaie, dacă nu acum? Când toată lumea așteaptă ca ea sa plece, eu ma bucur de ea cu fiecare por al meu care mai simte câte un strop pe fata :)
Mi-a plăcut mereu ploaia de vara. Ce-i drept, o iubeam mai mult atunci când eram “puradică” și dădeam întrecere cu copiii de la bloc  prin ploaie. Pe locuri, fiți gata, start!  Și alergam in jurul blocului ptr a vedea cine ajungea  primul  la start, care acum devenea punctul de finish.
 Eu  ajungeam mereu ultima căci nimic nu ma grăbea, dar ajungeam mereu cu zâmbetul pe buze in timp ce ceilalți copii gâfâiau de mama focului :)

Azi in cursa prin ploaie a intrat tatăl meu. Când afara ploua cu găleata și  îți vine fiica de la munca fara umbrela ce faci? Ei bine, iei umbrela uriașă, care ne-a aparat de ploaie încă de când aveam eu vreo 8 ani și pe care mama a pus-o deoparte ca sa o arunce de vreo 5 ori iar tata a salvat-o de tot atâtea ori și pornești sa îți întâmpini fiica.
Mi-a lipsit o plimbare prin ploaie cu tatăl meu. Adăpostită fiind in scara unui bloc pana când a venit sa ma recupereze, la vederea lui am alergat zâmbind spre el pana când am ajuns sub uriașa umbrela iar tata m-a luat in brațe pentru a se asigura ca nu mi-e frig.
Și iaca am pornit la brațul lui reușind ca in cele 6 minute pana când am ajuns acasa sa ne povestim tot ce făcusem amândoi de ieri și pana azi, zâmbind și chicotind prin ploaie  sub uriașa noastră umbrela roșie.
Luați o pauza si plimbați-va prin ploaie!
Zâmbiți in ploaie!
Iubiți ploaia!

Azi e despre mâncare :)

Mereu mi-au dat fluturi in stomac gesturile mici și “nezgomotoase”. Acelea care nu au nevoie de like-uri și nici de postări pe Instagram.
Defapt nu ar avea nevoie nici de o postare pe blog, dar vreau sa am aici amintirea acestor momente  pentru atunci când voi fi grizonata  și probabil senila, dar neaparat fericita! :))

Așa ca o sa povestesc azi despre 2 momente cu fluturi din cele 8 ore ale mele la birou.

1. Prietenii mei știu ca iubesc mâncarea condimentata cu povesti și râsete, cu un vin bun și o companie pe măsura. Dar mai putini știu ca mâncarea preferata este sushi.
Nicio dieta (cum de altfel țin acum) nu ma poate tine departe de sushi.  Ei bine, azi la birou, micul dejun mi-a fost asigurat de una din colege care a pregătit sushi și l-a împărțit cu mine la birou.
Om nom nom! O zi de miercuri obișnuita la birou in care sa mănânci sushi la mic dejun? Wow!
Primul fluture asigurat 😀

2. Va povesteam mai sus ca țin dieta (dacă ceea ce țin eu se mai poate numi dieta:)).

 De dieta mea au aflat și alte persoane cu care reușesc in sfârșit sa  îmi stabilesc o întâlnire la cafea pentru ziua de mâine  și ghici ce? Se oferă sa pregătească un mic dejun pentru mine potrivit dietei mele: avocado și ou ca sa am energia necesară unei zile la birou. M-am topit! 🤗

 E atât de simplu sa faci un om fericit iar in cazul meu e de ajuns sa îmi pregătești mâncare iar  ochii îmi vor sclipi  :)))

Am așa oameni frumosi in jurul meu și sunt tare fericita ca am reușit sa ii păstrez prin preajma.

Mulțumesc universului 🤗