My Favorite Love Story

Desi multi ar zice despre mine la prima vedere (a se vedea privirea incruntata) ca sunt un fel de Frozen, o zana  a ghetii, o insensibila, o « not romantic at all », ar fi de ajuns sa fii in dreapta mea atunci  cand vad un copil plangand si ai vedea cum lacrimile lui apar de acum pe obrazul meu; cum un sarut pe frunte vazut pe ecranul mare al cinematografului imi umezeste ochii ; cum un sarut pe incheietura nemascata a mainii, vazut pe acelasi ecran, ma face sa incep déjà sa cer servetele prin sala J)

Nu am vrut niciodata sa recunosc… dar da ! Sunt o romantica (sub acoperire).  Genul de romantica pentru care e de ajuns sa ii duci cafea  fara sa iti fi cerut macar si care rade ca un copil cand primeste flori, just because is Saturday J

Azi e despre povestea mea preferata de dragoste…

Un el- barbos, cu experienta  de viata,  un cuceritor greu de cucerit  ca sa zic asa ….

O ea- tinerica, frumoasa, proaspat intrata in lumea adultilor.

Cuceritorul a fost cucerit de data aceasta doar de simpla ei  prezenta.  Colegi de munca, priviri intalnite zilnic in fabrica, indulcite de niste bomboane pe care el le strecura aproape zilnic in dulapul ei...

Traditia  bomboanelor a fost pastrata si azi fara ca ei sa isi dea seama. Diferenta e ca acum ea le refuza motivand prin faptul ca a castigat kilograme in plus, dar se bucura de ele atunci cand nu o vede nimeni si urmareste documentare pe youtube, caci am o mama moderna J)

Pentru ca imi dau seama ca nu am cum sa pun in cuvinte demne frumoasa poveste de dragoste a parintilor mei, ma voi folosi azi de una din poeziile scrise de mama mea. Da, e si poeta ! Iar tata i-a facut cadou la una din aniversari un volum cu poeziile scrise de ea pana in prezent :D

Enjoy !

« “Dragostea mea cea mare”

“Lumina ochilor mei”

N-au ramas doar vorbe goale

Ci iubire sunt mereu.

Cine-ar fi crezut atunci

Că un blond cu barba neagră

Cu acele vorbe dulci

Mă vrajeşte viaţa-ntreagă?

“Acest băiat vrea să se-nsoare”

Mi-a spus odată cineva

De-atunci iubirea noastră mare

Unită-n veci va exista

Şi-or trece zile şi ani vor trece

Şi firul vremii mereu se toarce,

Dar timpul nu ne va ierta

Şi multe se vor întâmpla

Copiii noştri mari vor fi

Şi-n păr ninsori se vor aşterne

Dar noi şi-atunci ne vom iubi

Fiindcă iubirile-s eterne

Seara de veţi ieşi pe lună

Voi veţi zări din când în când

Doi bătrânei mână în mână

Vorbe de dor mereu şoptind

Când pe băbuţă vei zări

Sub brazii ninşi că va sări

Nu vă miraţi!

Şi-a amintit de junele ce l-a iubit.

Era frumos, era timid

Nici s-o sărute n-a-ndrăznit

Sub cerul înstelat de vară

I-a declarat întâia oară:

“Noi doi ne-am dat făgăduinţa

Să fim părtaşi la suferinţă

Durerea în bucurie s-o prefacem

Să fim cuminţi, lucizi,

Să facem tot ce ne stă în putinţă

Cu ochii înlăcrimaţi mă rog de tine

Iubeşte-mă, şi a mea cale

Îndreapt-o către bine”

Acum el este moşneguţ

Dar e acelaşi om drăguţ

Şi cântă cu a lui băbuţă

“Unde stai pe ce străduţă”

Cu ochii înlăcrimaţi de fericire

Şi ea îi face o destăinuire:

Din colţul ei de sus luna priveşte

Şi-n ochii fetei iubirea se citeşte

De el mereu îndrăgostită ea va fi

Nimic pe lume nu-i va despărţi.

Cu ochii înlăcrimaţi de fericire,

Fecioara-i face o destăinuire:

“ Acesta-i visul vieţii mele

Şi sper ca el să se-mplinească

Răul pe noi să ne ocolească

Iar binele să nu ne-nşele

Şi-aş vrea l-această aniversare

Să-ti fac din inimă urare

Să-ţi fie drumul lin prin viaţă

Pur ca roua dimineaţa

Mereu soarele să-ţi zâmbească

Şi fericirea să-ţi vestească

S-ai parte doar de bucurie

Belşug în casă şi armonie

Eu îţi doresc şi mult noroc

Să ai parte de el la orice joc

Şi viaţa să îţi fie plină

De dragoste şi de lumină!

Să-ţi creşti nepoţii ce-o să vină. »