Desi multi ar
zice despre mine la prima vedere (a se vedea privirea incruntata) ca sunt un
fel de Frozen, o zana a ghetii, o
insensibila, o « not romantic at all », ar fi de ajuns sa fii in
dreapta mea atunci cand vad un copil
plangand si ai vedea cum lacrimile lui apar de acum pe obrazul meu; cum un
sarut pe frunte vazut pe ecranul mare al cinematografului imi umezeste ochii ;
cum un sarut pe incheietura nemascata a mainii, vazut pe acelasi ecran, ma face
sa incep déjà sa cer servetele prin sala J)
Nu am vrut
niciodata sa recunosc… dar da ! Sunt o romantica (sub acoperire). Genul de romantica pentru care e de ajuns sa
ii duci cafea fara sa iti fi cerut macar
si care rade ca un copil cand primeste flori, just because is Saturday J
Azi e despre
povestea mea preferata de dragoste…
Un el- barbos, cu
experienta de viata, un cuceritor greu de cucerit ca sa zic asa ….
O ea- tinerica, frumoasa, proaspat intrata in lumea adultilor.
Cuceritorul a fost cucerit de data aceasta doar de simpla
ei prezenta. Colegi de munca, priviri intalnite zilnic in
fabrica, indulcite de niste bomboane pe care el le strecura aproape zilnic in
dulapul ei...
Traditia bomboanelor
a fost pastrata si azi fara ca ei sa isi dea seama. Diferenta e ca acum
ea le refuza motivand prin faptul ca a castigat kilograme in plus, dar se
bucura de ele atunci cand nu o vede nimeni si urmareste documentare pe youtube,
caci am o mama moderna J)
Pentru ca imi dau
seama ca nu am cum sa pun in cuvinte demne frumoasa poveste de dragoste a
parintilor mei, ma voi folosi azi de una din poeziile scrise de mama mea. Da, e
si poeta ! Iar tata i-a facut cadou la una din aniversari un volum cu
poeziile scrise de ea pana in prezent :D
Enjoy !
« “Dragostea mea cea mare”
“Lumina ochilor mei”
N-au ramas doar
vorbe goale
Ci iubire sunt
mereu.
Cine-ar fi crezut
atunci
Că un blond cu
barba neagră
Cu acele vorbe
dulci
Mă vrajeşte
viaţa-ntreagă?
“Acest băiat vrea
să se-nsoare”
Mi-a spus odată
cineva
De-atunci iubirea
noastră mare
Unită-n veci va
exista
Şi-or trece zile şi ani vor trece
Şi firul vremii
mereu se toarce,
Dar timpul nu ne
va ierta
Şi multe se vor
întâmpla
Copiii noştri
mari vor fi
Şi-n păr ninsori
se vor aşterne
Dar noi şi-atunci
ne vom iubi
Fiindcă
iubirile-s eterne
Seara de veţi
ieşi pe lună
Voi veţi zări din
când în când
Doi bătrânei mână
în mână
Vorbe de dor
mereu şoptind
Când pe băbuţă
vei zări
Sub brazii ninşi
că va sări
Nu vă miraţi!
Şi-a amintit de
junele ce l-a iubit.
Era frumos, era
timid
Nici s-o sărute
n-a-ndrăznit
Sub cerul
înstelat de vară
I-a declarat
întâia oară:
“Noi doi ne-am
dat făgăduinţa
Să fim părtaşi la
suferinţă
Durerea în
bucurie s-o prefacem
Să fim cuminţi,
lucizi,
Să facem tot ce
ne stă în putinţă
Cu ochii
înlăcrimaţi mă rog de tine
Iubeşte-mă, şi a mea cale
Îndreapt-o către bine”
Acum el este moşneguţ
Dar e acelaşi om drăguţ
Şi cântă cu a lui
băbuţă
“Unde stai pe ce
străduţă”
Cu ochii
înlăcrimaţi de fericire
Şi ea îi face o
destăinuire:
Din colţul ei de
sus luna priveşte
Şi-n ochii fetei
iubirea se citeşte
De el mereu
îndrăgostită ea va fi
Nimic pe lume
nu-i va despărţi.
Cu ochii
înlăcrimaţi de fericire,
Fecioara-i face o destăinuire:
“ Acesta-i visul vieţii mele
Şi sper ca el să se-mplinească
Răul pe noi să ne ocolească
Iar binele să nu
ne-nşele
Şi-aş vrea l-această aniversare
Să-ti fac din
inimă urare
Să-ţi fie drumul
lin prin viaţă
Pur ca roua
dimineaţa
Mereu soarele
să-ţi zâmbească
Şi fericirea
să-ţi vestească
S-ai parte doar
de bucurie
Belşug în casă şi
armonie
Eu îţi doresc şi
mult noroc
Să ai parte de el
la orice joc
Şi viaţa să îţi
fie plină
De dragoste şi de
lumină!
Să-ţi creşti
nepoţii ce-o să vină. »
