My list (1)

"Lucruri care aşteaptă să fie făcute de mine SAU lucruri pe care eu aştept să le fac, începând de azi 20.02.2010, ora 02:36 ..." ...aşa începe lista mea. 

Ce e lista? Well, acum 5 ani, când unul dintre ţelurile principale era să devin studentă la Strasbourg, am decis să scriu negru pe alb, pe lângă dorinţa mea de a studia în Franţa, şi alte lucruri la care visez şi pe care îmi doresc să le îndeplinesc. Şi iată că în decurs de 5 ani am bifat exact 11 din ele. Nu toate au apărut acolo din 2010, căci împlinirea uneia, ducea la aparitia alteia. Şi am început să inteleg de ce "cu cât cunoaştem mai mult, ne dăm seama cât de puţin ştim defapt." Aşa e şi cu dorinţele.

Dacă mi-ar fi spus cineva că pt unele dorinţe, va trebui să aştept 5 ani aş fi râs si i-aş fi răspuns că pot grăbi lucrurile cu puţină ambitie. Dar uneori ele nu se împlinesc exact atunci când ne dorim noi, căci eu ştiu sigur că cineva mă are în grijă şi se asigură că sunt pregatită înainte de a primi în dar împlinirea unei dorinţe. 

Cam aşa s-a întâmplat acum 2 ani cu înscrierea mea la facultate la Strasbourg, când ca prin minune, dosarul meu a fost pierdut. Am suferit în linişte şi m-am adunat repede pentru un plan B, care a fost un an de Master la Sibiu şi care a fost surprinzător de benefic pentru mine. 

Am petrecut aproape un an de zile în acelaşi apartament cu cele mai bune prietene, am plâns în hohote toate trei la un film pe care Ale l-a mai vazut dar nu s-a îndurat să ne lase să plângem singure şi aşadar am continuat să vedem şi partea a doua punându-ne la somn abia la 3 dimineaţa (iar a doua zi de lucru începea la 8); am fugit în toiul nopţii în pijamale într-o mini excursie la Jina încheiată cu o masă copioasă la Super Mamma, în aceleaşi pijamale dar cu gluga pe cap; am suferit pentru neîmplinirea în dragoste a prietenei mele şi m-am enervat când zilnic dădeam aceleaşi sfaturi :)) dar m-am şi bucurat cand am recuperat-o cu tot cu bagaje şi mi-a devenit colegă de pat :)); am învăţat că un borcan de Nutella gol poate fi un motiv de ceartă iar o ţigară cu prietenele, un bun prilej de discuţie :)); am învăţat că o prietenie nu se bazează pe faptul că doi oameni sunt la fel ci pe dorinţa acestora de a ramâne prieteni dincolo de diferenţele dintre ei, pe baza evenimentelor prin care au trecut şi pe baza dorinţei lor de a se susţine mereu;  am realizat că am făcut cea mai buna alegere în trecut cu studentia la Cluj (păcat că nu am ştiut să profit) şi am descoperit la Sibiu o parte din România frumoasă la care mă întorc mereu cu plăcere. 

Aşadar, Sibiul nu a făcut nicicând parte din lista mea, dar m-a bucurat enorm. Avem tendinţa să trăim după reguli, după planuri bine definite şi considerăm că neîmplinirea rapidă a unuia e un pas în spate. Defapt acel pas în spate ne poate oferi o viziune de ansamblu mai frumoasă, la fel cum să priveşti un tablou, devine mai interesant atunci cand faci un pas înapoi şi începi să înţelegi ideea artistului :)

Acum 2 săptămâni am mai bifat o dorinţă din lista mea şi sunt extrem de fericită, dar cred că

lungimea acestei postări, cere deja o a doua parte, aşadar, pe curând! :D

P.S Dedic această postare celor două specimene din dreapta imaginii cărora le simt lipsa!

Sfert de secol

Încă din liceu, la o discuţie ca-ntre fete, eu mi-am trasat pentru vârsta de 25 de ani, nişte obiective clare: căsătorită, un bebe şi cu jobul visat deja trecut în CV. Visuri de fete, ce mai?
No iată-mă azi, studentă, necăsătorită şi cu bebe nici atâta :))
Când am trecut de la 19 ani la 20, am fost puţin nostalgică. Responsabilitatea omului major deja o luasem din prima zi de după petrecerea de 18 ani, dar am continuat în sinea mea să mă mai consider adolescentă până în ultima zi de 19. Aşa că pe cei 20 de ani i-am primit cu braţele încrucişate la piept, luându-i la rost că încă nu sunt pregătită pentru ei. Şi parcă s-au răzbunat anii căci am ajuns la 25 şi încă nu găsesc o explicaţie pentru timpul care a zburat cu o aşa repeziciune.

Cu câtva timp înainte de aniversarea mea, de pe facebook am şi şters data naşterii căci deja nu mai vroiam ca toată lumea să fie la curent cu înaintarea mea în vârstă şi plus de asta ştiam că persoanele importante nu vor uita să mă felicite pentru împlinirea frumoasei vârste cum zic ei... mă rog! :))
Şi aşa a şi fost. Am prieteni care stau bine cu memoria şi care nu au nevoie de un reminder din partea facebook şi aşadar, urările nu au încetat să apară. Am zâmbit frumos fiecărei urare cu grijă să nu înmulţesc ridurile deja apărute până acum şi am mulţumit frumos pentru fiecare în parte :D
Cu toate astea, unuia nu îi pot mulţumi personal, dar i-am dedicat această postare Zânului de la BT care m-a facut să rad cu lacrimi.
Ta-daaaa!