Imi aduc aminte
cat de fericita am fost la primele alegeri la care am putut participa cand
mi-am primit patratelul alb pe spatele buletinului. Bucuria a fost destul de
asemenatoare cu cea a primirii unei buline rosii la gradinita, pe care o purtam
cu mandrie in piept si abia asteptam sa ma vada mama sa ma feliciteJ Ei
bine, in timp s-au adaugat destule stickere pe spatele buletinului meu caci am mers
mereu la vot si chiar sunt mandra de asta. Am mers de fiecare data si am votat,
alegand cel mai mic rau posibil caci candidatii nu ma convingeau niciodata
100%, dar cand ai de ales intre un « rahat » si un « rahat cu
nuca », il alegi mereu pe cel cu nuca in speranta ca nuca face diferenta. Buletinul schimbat de curand, are momentan doar 2 stickere dar ultimul adaugat este cel mai valoros.
Anul acesta
alegerile nu m-au gasit acasa, dar le-am gasit eu pe ele aici in Franta.
Consulatul general al Romaniei la Strasbourg a fost usor de gasit mai ales ca se afla in apropierea parcului meu preferat (Parc de l’Orangerie), pe 25 Rue Trubner. Ceea
ce a fost mai greu, a fost asteptatul la coada timp de 2 ore, dar cand astepti
5 ani un moment ca asta, 2 ore devin joaca de copil. Ca apoi sa ma consider
norocoasa ca am reusit macar sa votez, fata de altii carora li s-a inchis usa
in nas. Explicatia e simpla : romanii din afara granitelor au reusit sa
isi castige singuri 1 kg de zahar si 1 l de ulei, asa incat votul lor nu a
reusit sa fie cumparat si deci nu a fost in avantajul unora, ca toti romanii sa
voteze. Avem promisiuni ca turul 2 se lasa cu demisii daca romanii din diaspora
doritori sa voteze nu vor reusi sa faca asta. Asteptam asadar…
Am ajuns in
cabina de vot si am iesit cu zambetul pe buze, pentru ca de data aceasta am fost ferm convinsa ca am ales cel mai bine, si asta nu
prin raportare la ceilalti candidati.
Pur si simplu am
ales o persoana sigura, corecta si demna, cu experienta in conducere si la
nivel European ; am ales un om, nu am ales un partid! Stiam din start ca
ea nu va castiga caci timpul nu a fost de partea ei cand proaspat iesita
dintr-un partid, a ales sa candideze ca independent. Si mai stiam si ca
adevarata competitie e intre cei 2 care acum inca se dueleaza pana pe 16
noiembrie.
Cu toate astea, desi unii au zis ca practic votul meu e pierdut, eu
stiu ca pentru altii, el a contribuit la un castig de aproape 4% si ma bucur caci
acesta e doar un inceput dupa cum chiar ea a declarat: « nu ma las… si nu
va las ! »
Am fost tare
bucuroasa sa citesc ca in Australia dupa inchiderea sectiei de votare, M !
a castigat si nu pot decat sa cred ca noua inca ne lipsesc cangurii ca sa putem
vota inteligent. Cu totii spunem ca ne dorim schimbare, dar cand avem sansa de
a face asta ne impotmolim.
In 16 noiembrie
promit sa stau din nou la coada daca e nevoie, dar de data asta nu voi mai
alege, pur si simplu voi elimina prin votul meu. Cel care se va bucura de
stampila mea, n-are rost sa fie foarte fericit. Apreciez omul Iohannis dar nu
pot sa inchid ochii la jocurile de culise murdare care mai scapa atunci cand
cortina se ridica si reflectoarele se aprind. Este foarte graitoare declaratia
acordata dupa aflarea rezultatelor partiale, cand din stanga si din dreapta se
primesc indicatii iar nelinistea este mascata de zambete largi fortate, ca apoi
la intrebarile incomode sa se raspunda cu « ne pare rau dar trebuie sa
plecam ! » Tare ma tem ca am mai vazut déjà filmul asta dar in care
personajul era Boc (primar apreciat la Cluj pana sa ajunga pe la Bucuresti) si
incepe déjà sa imi fie mila de sibieni.
Asadar pentru
turul 2 aleg doar sa elimin !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu