Veni vedi...

...şi-am plecat învinsă! Pe cât de fericită am ieşit în data de 2.11.14 de la secţia de votare, pe atât de "cu coada între picioare" am plecat de data asta din faţa Consulatului. E o bătaie de joc ce se întâmplă şi nu poţi să ştii asta decât dacă treci prin aşa ceva. Sunt studenţi români care nu s-au lăsat învinşi şi au rămas la coadă 5 ore iar am citit că alţii au aşteptat şi 7 ore în Londra. 

Eu mă declar azi învinsă de nesimţirea plagiatorului care face vizite în Ucraina şi Moldova vorbind despre noţiunea de preşedinte al tuturor românilor, dar care defapt nu dă doi bani pe românii din străinătate. 

România va fi o cauză pierdută sub conducerea unui asemenea om! 

Îmi cer scuze pentru slăbiciunea mea de azi.

Felicitări eroilor din turul 2!

Pregătiri în prag de examen

De 2 săptămâni, camera mea de la mansardă s-a transformat în funcţie de nevoi in restaurant, dormitor, sala de lectura, cinema, mediateca, internet cafe si iar de la capat : restaurant, dormitor… etc. 

 Toate astea doar pentru a-mi crea propriile conditii sa invat mai bine si sa nu pierd foarte mult timp cu alte chestii care inca imi fac placere. Asa ca decat sa pierd o ora dus/intors pt un film la cinema, in 5 min asez bine toate pernele pe pat, popcornul il am pe gratis, reclamele dinaintea filmului nu imi mai mananca alta jumatate de ora si iaca pot sa dau play cand vreau eu.

Azi de dimineata cafeaua am sorbit-o in fata cursului si n-a fost rea deloc cand printre randuri « amare » de drept economic european, o gura dulce de cafea imi dadea energie sa invat mai departe.

Dar vine un moment in zi cand orice ai face (te trantesti in pat cu foile langa tine, ridici picioarele ca sa iti circule sangele, iti faci un ceai verde ca cica ajuta, mananci un patratel de ciocolata neagra ca cica si aia ajuta…) nu mai gasesti deloc motivare si orice altceva devine mai interesant. Si atunci mai scri o postare pe blog, mai citesti o stire, iti mai bucuri ochii cu postari de pe Pinterest si te mai enervezi cand vezi ca ai prieteni pe Facebook care voteaza cu Ponta (pe care i-ai sterge din lista, dar prietenia din copilarie inca va leaga si atunci tot ce poti sa faci e sa dai hide postarii respective)…

Radeam zilele trecute cu una din prietenele mele care mi-a cam sters din lacrimi anul trecut la Sibiu cand eram satula de viata mea in stand-by asteptand sa fac ceva concret. M-a sunat si m-a gasit palida in fata cursurilor mele si dupa cateva secunde de soc, mi-a zis ca e bucuroasa sa ma vada asa, stiind ca eu sunt genul de persoana care simte ca traieste daca se chinuie putin J 

Adevarul nu e departe, mai ales cand sunt de parere ca nu vad de ce m-as multumi cu putin cand pot sa am totul?

La fel consider ca se intampla si in viata sentimentala: nu exista persoane care cer prea mult, exista doar persoane care nu pot oferi mai mult.

Am votat şi voi vota

Imi aduc aminte cat de fericita am fost la primele alegeri la care am putut participa cand mi-am primit patratelul alb pe spatele buletinului. Bucuria a fost destul de asemenatoare cu cea a primirii unei buline rosii la gradinita, pe care o purtam cu mandrie in piept si abia asteptam sa ma vada mama sa ma feliciteJ  Ei bine, in timp s-au adaugat destule stickere pe spatele buletinului meu caci am mers mereu la vot si chiar sunt mandra de asta. Am mers de fiecare data si am votat, alegand cel mai mic rau posibil caci candidatii nu ma convingeau niciodata 100%, dar cand ai de ales intre un « rahat » si un « rahat cu nuca », il alegi mereu pe cel cu nuca in speranta ca nuca face diferenta. Buletinul schimbat de curand, are momentan doar 2 stickere dar ultimul adaugat este cel mai valoros. 

Anul acesta alegerile nu m-au gasit acasa, dar le-am gasit eu pe ele aici in Franta. Consulatul general al Romaniei la Strasbourg a fost usor de gasit mai ales ca se afla in apropierea parcului meu preferat (Parc de l’Orangerie), pe 25 Rue Trubner. Ceea ce a fost mai greu, a fost asteptatul la coada timp de 2 ore, dar cand astepti 5 ani un moment ca asta, 2 ore devin joaca de copil. Ca apoi sa ma consider norocoasa ca am reusit macar sa votez, fata de altii carora li s-a inchis usa in nas. Explicatia e simpla : romanii din afara granitelor au reusit sa isi castige singuri 1 kg de zahar si 1 l de ulei, asa incat votul lor nu a reusit sa fie cumparat si deci nu a fost in avantajul unora, ca toti romanii sa voteze. Avem promisiuni ca turul 2 se lasa cu demisii daca romanii din diaspora doritori sa voteze nu vor reusi sa faca asta. Asteptam asadar…

Am ajuns in cabina de vot si am iesit cu zambetul pe buze, pentru ca de data aceasta am fost ferm convinsa ca am ales cel mai bine, si asta nu prin raportare la ceilalti candidati.

Pur si simplu am ales o persoana sigura, corecta si demna, cu experienta in conducere si la nivel European ; am ales un om, nu am ales un partid! Stiam din start ca ea nu va castiga caci timpul nu a fost de partea ei cand proaspat iesita dintr-un partid, a ales sa candideze ca independent. Si mai stiam si ca adevarata competitie e intre cei 2 care acum inca se dueleaza pana pe 16 noiembrie. 

Cu toate astea, desi unii au zis ca practic votul meu e pierdut, eu stiu ca pentru altii, el a contribuit la un castig de aproape 4% si ma bucur caci acesta e doar un inceput dupa cum chiar ea a declarat: « nu ma las… si nu va las ! »

Am fost tare bucuroasa sa citesc ca in Australia dupa inchiderea sectiei de votare, M ! a castigat si nu pot decat sa cred ca noua inca ne lipsesc cangurii ca sa putem vota inteligent. Cu totii spunem ca ne dorim schimbare, dar cand avem sansa de a face asta ne impotmolim.  

In 16 noiembrie promit sa stau din nou la coada daca e nevoie, dar de data asta nu voi mai alege, pur si simplu voi elimina prin votul meu. Cel care se va bucura de stampila mea, n-are rost sa fie foarte fericit. Apreciez omul Iohannis dar nu pot sa inchid ochii la jocurile de culise murdare care mai scapa atunci cand cortina se ridica si reflectoarele se aprind. Este foarte graitoare declaratia acordata dupa aflarea rezultatelor partiale, cand din stanga si din dreapta se primesc indicatii iar nelinistea este mascata de zambete largi fortate, ca apoi la intrebarile incomode sa se raspunda cu « ne pare rau dar trebuie sa plecam ! » Tare ma tem ca am mai vazut déjà filmul asta dar in care personajul era Boc (primar apreciat la Cluj pana sa ajunga pe la Bucuresti) si incepe déjà sa imi fie mila de sibieni.

Asadar pentru turul 2 aleg doar sa elimin !