La Strasbourg.
Aştept momentul
acesta încă de acum 1 an. Dar am înţeles că nu doar în basme, chiar şi în viaţa
reală, timpul se “poate” comprima sau dilata... sau cel puţin aşa am simţit eu
anul acesta în care am aşteptat un răspuns concret în ceea ce a privit venirea
mea la Strasbourg.
Cu cât îmi doream
mai mult ca timpul să se comprime şi să vină mai repede ziua în care voi afla
un răspuns, cu atat mai lungi şi monotone păreau unele zile de aşteptare. Ajunsesem la o răscruce şi aveam nevoie nebună de un DA sau NU, căci anul 2013- 2014 a fost unul în care aşteptam mereu iar
aşteptarea asta pasivă nu mă caracterizează. O numesc pasivă căci mă ţinea în loc din a mă implica în proiecte pe termen lung.
Ca apoi timpul să se joace din nou cu mine şi să mă facă să îmi doresc ca zilele care mi-au ramas
de petrecut în ţară alături de cei dragi, să se desfăşoare în slow motion.
Asta dupa ce mi
s-a confirmat că am fost acceptată la Universitatea din Strasbourg.
Veste pe care
in final nici nu am primit-o cu zambetul pe buze, dezamagita fiind deja de
refuzurile venite pana atunci si care m-au determinat de altfel sa apelez la un
plan B in operatiunea “Eu ce
fac cu viata mea?” J
Déjà imi pusesem in gand sa ma reorientez pt un
inceput de “cariera” la Sibiu, care pentru mine parea o alegere buna caci s-a
creat o legatura speciala si de suflet intre mine si Sibiu in decursul
ultimului an petrecut acolo. Dar iata-ma lasand Sibiul si venind la
Strasbourgul mult visat.
Deschid azi un
nou capitol al fericirii mele, care va purta insemnul acestui oras… Strasbourg J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu