Erau pregătiri intense ptr aniversările noastre. De ziua mea eu eram răsfățata iar Bogdan își rupea obrajii umflând baloane cu care sa umple camera in care mai târziu se mâncau sandvișurile cu margarina, salam și cașcaval răzuit deasupra :))
Aceeași camera era umplută de hlizelile a aproximativ 10 copii dintre care unul era mereu DJ -ul și care trebuia sa fie atent sa întoarcă pe partea cealaltă caseta, atunci când muzica se termina :)
Și uite așa ne organizam pe atunci aniversările și era simplu și frumos.Anul acesta, când 27 de ani au venit in viața lui Bogdan, am primit și eu cadouri frumoase de la ziua de 6 oct. In primul rând, m-am bucurat de prezenta lui: de un Bogdan matur, căsătorit și cu o nepoțica aflata in drum spre noi cei “mereu fericiti” :)
Dimineața zilei de 6 oct m-a prins puțin încercănata iar din graba de a ajunge spre casa părinților mei unde ma așteptau și Bogdi și Cris, am uitat o chestie.
Ma întorc alergând spre apartamentul colorat de la etajul 4 ptr a lua ce am uitat, cobor pana la etajul 2, nu mai știu dacă am încuiat usa... așadar ma întorc încă o data sa verific usa, pufaind de aceasta data.
De acum cobor liniștita căci usa era încuiată. La același etaj 2, au ajuns intre timp o familie cu 2 copilași de 5 și respectiv 7 ani (la o aproximare făcută de o Andreea care a făcut baby-sitting la un moment dat ;)). Prima in sir era o fetița care părea ca nici nu m-a văzut. Căuta cu nerăbdare din privire ceva ce se afla undeva in spatele meu. În momentul in care vecinul meu a deschis usa, fetița nu a mai putut spune decât “Buniculeeee” iar niște ochi mari de căprioară au început sa ii radieze întreaga fata și niște dințișori se vedeau deja in spatele unui zâmbet larg.
Am auzit apoi râsete și am văzut un bunic fericit care își primea nepoții in vizita ❤️
Pur și simplu a trebuit sa uit, sa ma întorc acasa, sa verific usa, ca sa îmi primesc acest cadou.
Din acel moment ziua mi-a fost mai buna și a continuat astfel: cu momente ptr sufletul meu.
După micul dejun și o cafea buna, am decis sa mergem la o plimbare prin minunatul Biertan care era scăldat in soare ca un cadou ptr blondul meu preferat. Ne-am pozat, am ras, ne-am obosit de la plimbat și intr-un final am ajuns acasa. După câteva momente in care tehnologia mi i-a răpit, le-am propus sa readucem serile de jocuri in sufrageria noastră.
Așa ca iată-ne jucând remi, amintindu-ne de momente din copilăria noastră și cântând cântece din 1001 de nopți căci erau povesti pe care le ascultam cu Bogdi la casetofon in fiecare seara înainte de culcare.
Fericita de mine încheie aici și așteaptă “cadourile” de la zilele ce vor urma 😊
