Niciodată nu am fost genul de persoană aventurieră, care să exploreze, să viseze că se luptă cu monştrii, să îşi asume riscuri şi să ia o
decizie pripită cu gândul “ce va fi, va fi!”. Cu toate astea, urmăresc de
fiecare dată cu aceeaşi încântare, cu acelaşi zâmbet dar şi cu aceleaşi lacrimi în ochi, animaţia
UP.
Mă fascinează povestea de dragoste dintre Ellie si Mr. Fredricksen. Ea îndrăzneaţă, vorbăreaţă, spirit de lider, el tăcut, supus dar fascinat şi îndrăgostit de ea, nelimitându-se la promisiunea “până când moartea ne va
despărţi”.
Azi am revăzut pentru a nu ştiu câta oară animaţia, avându-i
de data asta ca şi companioni pe “cei 3 muschetari” iar încântarea şi mai târziu
lacrimile, nu au lipsit nici din ochii lor…
Tot astăzi mi-am dat seama şi de ce imi place atât de mult
filmul: poate că nu am spirit de explorator şi nici nu am visat vreodată să lupt cu monştrii, dar acum ştiu sigur că pentru mine cea mai mare si
extraordinară aventură, este defapt adevărata dragoste. Când iubeşti,
simţi cum mii de baloane colorate te ridică deasupra norilor şi te laşi purtat
de ele, cu încrederea că ai lângă tine persoana iubită. Aceleaşi baloane devin
uneori mai puţin colorate, unele se mai sparg, dar rămâne aceeaşi încredere şi
dorinţă de a avea lângă tine persoana iubită.
Aşadar, o porţie
dublă de baloane colorate, vă rog!
